Virgil Madgearu s-a născut la Galaţi, 27 decembrie 1887, într-o familie de negustori.      

Din primii ani de şcoală, a dat dovadă de o deosebită înclinaţie spre învăţătură.

În anul 1907 a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi. În acelaşi an, a plecat la studii în Germania, unde a urmat cursurile Universităţii din Leipzig. S-a ataşat de la început de câţiva profesori, figuri reprezentative la aceea vreme ale ştiintei germane şi ale disciplinei ştiintelor economice, care au exercitat o influenţă puternică asupra formării sale spirituale: Karl Lamprecht, Willhelm Wundt, Karl Buecher.

Arhiva Universităţii din Leipzig păstrează o serie de mărturii ale lucrărilor de seminar şi ale tezei sale de doctorat. Despre diploma sa de doctor, nu a vorbit nimănui cât a trăit. Ea a fost găsită după moarte, într-un raft al bibliotecii sale şi a relevat un fapt necunoscut până atunci : acela că « Virgilius Madgearum galantiensis » a fost desemnat doctor în filosofie şi « bonarum artium magister » având calificarea superlativă « summa cum laude ».

În şedinţa comemorativă a Institutului Social Român, din iunie 1942, închinată memoriei membrilor dispăruţi ai acestui institut, profesorul Dimitrie Gusti a povestit cum l-a cunoscut pe Virgil Madgearu: “ În anul 1908, a făcut o vizită profesorului său, Karl Buecher din Leipzig, cu care îşi dăduse teza de doctorat şi cu care rămăsese în raporturi de prietenie. Acesta l-a invitat să îi arate ultimele transformări din biblioteca facultăţii. Aici l-a întâlnit pe studentul de atunci, Virgil Madgearu. Profesorul i l-a prezentat. Numai cine l-a cunoscut pe acest profesor sever, puţin comunicativ şi rece, a putut să îşi dea seama ce a însemnat gestul de atenţie şi apreciere al lui Karl Buecher pentru Virgil Madgearu”.

Şi-a terminat studiile în Leipzig, în decembrie 1910. Pentru a învăţa limba engleză, a fost trimis de familie la Londra. A rămas aici un an, fapt care i-a permis să urmeze, timp de două semestre, cursurile Universităţii. În acelaşi timp, a făcut şi practică într-o bancă.

Revenit de la studii, cu o pregătire de specialitate superioară, s-a angajat cu entuziasm în viaţa economică şi socială a ţării. În 1912 este numit şef de serviciu la “Casa Centrală a Meseriilor şi Asigurărilor Muncitoreşti”, unde s-a impus, în scurtă vreme, prin temeinicia pregatirii sale ştiinţifice, prin tenacitate şi entuziasm. A devenit curând, redactor şef al publicaţiei « Monitorul Asigurărilor Muncitoreşti », revista editată de această instituţie.

Lucrările sale, articolele, studiile publicate sunt consacrate în principal, problemelor sociale româneşti : « În chestiunea meseriaşilor », 1911 ; « Bursele muncii in Anglia », 1911 ; « Bresle vechi şi bresle noi » , 1912 ; « Organizarea serviciului medical şi de control la Ortskrankenkasse  din Munchen », 1912 ; « Industria la domiciliu si asigurările sociale », 1914 ; «  Cercetări despre industria la domiciliu », 1914 ; « Structura şi tendinţele băncilor populare din România », 1914,« Ocrotirea muncitorilor în România », 1915 ; « Politica socială şi războiul », 1915 ; « Deux raports sur les assurances sociales en Roumanie », 1915.

Tânărul cercetător al problemelor sociale s-a simţit puternic atras de învaţământul universitar. În 1916, la numai 29 de ani, a fost numit profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti.

Începe cariera universitară cu două cursuri de specialitate predate pentru prima dată într-o şcoală românească de învăţământ economic superior : “Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale “  şi “Studiul transporturilor în economia socială”.

În anul 1925, trece la catedra de Economie Naţională, înfiinţată la propunerea sa, iar in 1935, la Catedra de Economie Politică.

“ Profesorul Virgil Madgearu avea un prestigiu ştiinţific şi moral de mari dimensiuni . Îl văd, ca acum, la catedră : învaţat, stăpân, neşovăitor pe disciplina ideilor şi a frazei, substanţial şi convigător. Pretenţios, nu suporta diletantismul, aprecia doar competenţa”.

Tot Eugen Demetrescu vorbeşte despre profesiunea de credinţă a profesorului Virgil Madgearu : “Arivismelor şi improvizaţilor din ţara asta noi trebuie să le opunem pregătirea. Şi ucenicia abia dacă se poate face până la 30 ani”.

A continuat să-şi ţină cursurile la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti chiar şi in timpul războiului, Aceastea nu au fost intrerupte, nici atunci cand a fost refugiat la Iaşi. Acolo, la Iaşi, l-a regăsit pe prietenul sau Dimitrie Gusti şi tot acolo s-a legat prietenia sa cu Vasile Pârvan. Cu aceşti doi tineri a întemeiat, în 1918, “Asociaţia pentru Studiu şi Reformă Socială”.

În acele vremuri tulburi, gruparea de tineri din jurul acestei asociaţii îşi propunea ca program cercetarea realităţii româneşti. Iniţiatorii ei doreau să înlocuiască diletantismul din viaţa de stat, să determine afirmarea competenţiei şi să difuzeze cunoaşterea problemelor sociale în rândul maselor.

Virgil Madgearu a fost secretarul general al asociaţiei. Aceasta s-a transformat, la scurt timp, în Institutul Social Roman.

Tot la Iaşi, va fonda, împreună cu Ion Răducanu, publicaţia de specialitate “ Independenţa economică “.

După terminarea războiului, Virgil Madgearu îşi va continua activitatea de profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti şi la Institutul Social Român.

În acelaşi timp, se va implica cu ardoare în treburile publice. Prelegerile sale au vorbit tot mai mult despre nevoia reformării clasei politice: ’’Reforma Parlamentului-1922’’, ‘’Doctrina ţărănistă’’-1923 “Formarea şi evoluţia burgheziei romane”-1925, ’’Oraşul, centru economic”-1927, ’’Rolul ştiinţelor sociale în societatea democratică ”-1928’’, ’’Blocul statelor agrare în cadrul federaţiei europene-1931’’, ’’Depresiunea economică şi ordinea capitalistă -1932’’, ’’Tendinţele de renovare ale democraţiei - 1935’’.

În viaţa politică, s-a identificat cu doctrina ţărănistă pe care o va susţine continuu, atât în plan intern, cât şi în plan internaţional.

 A fost, cu o mică întrerupere (1931-1932), deputat în Parlamentul României, a ocupat funcţii ministeriale în diverse guverne: ministru al industriei şi comerţului, ministru de finanţe, ministru al agriculturii şi domeniilor.

Virgil Madgearu a închinat puterea sa de muncă deopotrivă catedrei şi vieţii publice. Nici în vremea luptelor politice celor mai acerbe, în mijlocul cărora se va găsi neîntrerupt, el nu îşi va neglija cursurile.

A fost un economist consacrat perioadei istorice în care s-au estompat, dar nu s-au putut anihila efectele procesului de diferenţiere dintre lumea oraşului si cea rurală. Şi-a menţinut cu ardoare convingerile referitoare la superioritatea economică şi socială a gospodăriilor ţărăneşti. Încă din 1915, Virgil Madgearu a contestat în mod argumentat pretinsul caracter eminamente agrar al economiei româneşti, afirmând, în acelaşi timp, încrederea în capacitatea de dezvoltare industrială a ţării. ”Ideea că ţara noastră este o ţară eminamente agricolă nu se mai potriveşte astăzi cu realitatea” , afirmă în una din prelegerile sale. “(...) să îndreptăm privirile noastre cu acelaşi interes şi către problemele vieţii industriale”.

Aceste idei sunt susţinute de câteva din studiile sale: “  Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial “, “ Ocrotirea muncitorilor în Romania “, “ Agrarianism, capitalism, imperialism “, “ Capitalismul în răsăritul Europei “, “ Cursul de economie politică “, în care a analizat, pe baza unei laborioase cercetări statistice, evoluţia, structura şi perspectivele economiei româneşti. A susţinut ideea că dezvoltarea României nu avea la acea dată, un caracter capitalist. Era, aşadar, necesară participarea capitalului străin la îmbunătăţirea situaţiei economice. În acelaşi timp, era de părere că trebuie să se pună accent pe folosirea capitalului naţional, pe dezvoltarea pieţei interne, pe industrializarea ţării.

Într-o analiză făcută asupra legii privind libera circulaţie a terenurilor dobândite prin împroprietărire, lege votată în 1929, Virgil Madgearu a subliniat că, prin aceasta, s-a înlesnit diferenţierea clasei ţărăneşti, formarea unei categorii de proprietari mijlocii pe de-o parte şi a proletariatului, pe de altă parte.

A militat pentru împroprietărire şi pentru cooperaţie în agricultură “ din necesitatea de a scoate pe ţăran din izolarea şi ignoranţa lui comercială şi a-i pune la îndemână un instrument pentru verificarea cât mai deplină a muncii sale “.

Remarcând lipsa acută de forţă de muncă mediu calificată, el a propus dezvoltarea unui învăţământ profesional care să o furnizeze. După criza economică din 1929 – 1933, regenerarea economiei era imperios necesară.

Un loc deosebit trebuie acordat activitaţii ştiinţifice desfăşurată, în afara ţării, de profesorul Virgil Madgearu. A reprezentat ţara la conferinţe internaţionale (Milano-1937, Paris-1938). A susţinut acolo prelegeri în care a afirmat punctul de vedere al guvernului în problemele importante ale vremii, (“ Mijloace pacifice pentru modificări teritoriale “, “La politique economique exterieure de la Roumanie”, “Le contrôle des changes en Roumanie ”).

În 28 noimebrie 1940, Virgil Madgearu a fost asasinat. Trupul său a fost descoperit pe malul lacului Snagov.

Sfârşitul, învăluit în mister, a survenit în condiţii similare celor în care a fost asasinat marele istoric Nicolae Iorga.

Virgil Madgearu a fost, incontestabil, economistul epocii sale.

 Acest adevăr este susţinut de vasta sa operă ştiinţifică prin care a pus bazele învăţământului economic românesc, de dăruirea cu care a încercat să determine mutaţii de structură în evoluţia vieţii noatre sociale şi politice, de munca neobosită pusă mereu în slujba neamului său.

Prestigiul i-a fost recunoscut nu numai de contemporani. În egală măsură, posteritatea îl recunoaşte şi îi apreciază valoarea.

Şi, cum trecutul ne obligă la mai mult, toţi cei care alcătuiesc marea familie a Colegiului Economic “Virgil Madgearu”, de la elevi la profesori, se simt datori să păstreze şi să continue renumele său.

• 1901 Bursele muncii în Anglia
• 1911 Zur Industriellen Entwikelung Rumaniens
• 1912 Bresle vechi şi bresle noi
• 1913 Industria la domiciliu şi asigurările sociale
• 1914 Cercetări despre industria la domiciliu
• 1914 Structura şi tendinţele băncilor populare în România
• 1915 Ocrotirea muncitorilor în România
• 1915 Politica socială şi războiul
• 1916 Introducere în studiul întreprinderilor
• 1916 Introducere în studiul întreprinderilor comerciale şi industriale
• 1916 Studiul transporturilor în Economia socială
• 1919 Participarea la beneficiu
• 1919 Organizarea comerţului exterior în epoca de tranziţie
• 1920 Pentru pace şi democraţie
• 1921 Impozitul pe avere şi pe îmbogăţiri din timpul războiului
• 1921 Ţărănismul
• 1923 Revoluţia agrară şi evoluţia clasei ţăraneşti
• 1923 Doctrina ţărănească
• 1924 Problema bugetului
• 1924 Reforma cooperaţiei române
• 1925 Dictatura economică sau democraţie economică?
• 1925 Reforma monetară şi Banca Naţională
• 1926 Originea şi dezvoltarea burgheziei române
• 1927 Agrarianism
• 1930 Situaţia financiară şi bugetul
• 1930 Romania’s new economic policy
• 1932 Înţelegerea economică a statelor dunărene
• 1932 Curs de introducere în ştiinţele economice
• 1932 Politica Partidului Naţional Ţărănesc
• 1933 Notre collaboration technique avec la Société des Nations
• 1933 Politica noastra financiară în cursul depresiunii economice
• 1933 Situaţia de la Monitorul Oficial
• 1935 Drumul echilibrului financiar. Probleme actuale ale economiei româneşti
• 1935 Reorganizarea sistemului de credit în România
• 1935 Regimul economic al fraudelor şi escrocheriilor
• 1935 Politica financiară
• 1935 Politica monetară
• 1936 Revoluţia agrară şi evoluţia clasei ţărăneşti...Agrarianism, capitalism, imperialism. Contribuţiuni la studiul evoluţiei sociale româneşti
• 1937 Curs de economie naţională
• 1938 Curs de economie natională. Politica agrară
• 1939 La politique extérieure de la Roumanie 1927-1938
• 1940 Evoluţia economiei româneşti după Razboiul Mondial.

• 1929 Lege asupra burselor
• 1929 Legea minelor
• 1929 Lege pentru crearea regiei autonome CFR
• 1929 Lege pentru crearea regiei autonome a Porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă
• 1929 Lege pentru crearea regiei autonome a Poştelor
• 1929 Lege pentru organizarea întreprinderilor şi avuţiilor publice
• 1929 Lege pentru regia conductelor de petrol
• 1929 Legea zonei libere
• 1930 Lege pentru apărarea liniştei şi creditului ţării
• 1930 Lege pentru înfiinţarea de credit ipotecar
• 1930 Lege pentru modificarea legii monopolurilor
• 1930 Lege pentru organizarea Înaltei Curţi de Conturi
• 1930 Legea Regiei monopolului de gaz metan
• 1931 Lege asupra contractului de gaj agricol
• 1931 Legea Casei de Economie.

     Experienţa umană este în esenţă una a temporalităţii. De aceea se cuvine în momente importante ale istoriei noastre să ne oprim şi să facem o cuvenită revenire la memorie. Demers dificil în condiţiile în care documentele, şi aşa puţine la număr, s-au rătăcit pe căile sinuoase ale arhivisticii. Biruit-au însă gândul de ane apuca de necesara şi îndrăzneaţa lucrare de a recupera cele peste patru decenii de existenţă a Colegiului Economic Virgil Madgearu.

Ca punct de pornire în stabilirea reperelor temporale şi spaţiale în funcţie de care putem vorbi de identitatea şcolii noastre am consultat documentele păstrate în Arhiva şcolii, dar mai ales mărturiile celor care pentru o vreme şi-au unit viaţa cu istoria colegiului (foştii şi actualii directori ai şcolii, foşti profesori, personal didactic-auxiliar).